" Andrei Muresanu e o constiinta. Andrei Muresanu e o scanteie,
e flacara, e valvataie, e jar sub cenusain ardere.Si atunci nu e mandrie
desarta sa-l purtam pecete pe frontspicul unui liceu bistritean…

Colegiul National “Andrei Muresanu”. Mai mult ce si-ar putea dori
cineva decat sa-i reverbereze numele in simplul si firescul
“Sunt…”, “Am fost elevul liceului “Andrei Muresanu” din Bistrita”.

Pe bulevardul cu tei dintr-un oras medieval, in fosnet de frunze hranite
de seve nestiute, in caderi tacute de flori, in parfum delicat de iunie,
ecoul genereaza un altul si apoi altul:
“Am fost…”, “Sunt elev al… Andrei Muresanu”. Firesc! "